andrei daniela bacau – TERAPIE CERVICALA

Afecțiunile miofasciale se referă la condiții care implică durere și disfuncții la nivelul mușchilor și fasciei – țesutul conectiv care înconjură și susține musculatura. Aceste afecțiuni pot rezulta din diferiți factori, cum ar fi uzura musculară, traume, postură vicioasă, stres sau alte condiții medicale.
O disfuncție miofascială comună este sindromul miofascial dureros caracterizat de prezența punctelor trigger. Aceste puncte sunt localizate în zone hipersenzitive ale mușchilor și pot provoca durere, durere cu iradiere și rigiditate musculară.

Cauze și fiziopatologie: Etiologia exactă a MPS nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că rezultă din diverși factori, inclusiv suprasolicitarea musculară, traume, postură proastă, dezechilibre musculare și stres. Acești factori pot duce la dezvoltarea fibrelor musculare disfuncționale și la formarea punctelor de declanșare. Punctele declanșatoare sunt fibre musculare hipercontractate, înconjurate de benzi strânse de mușchi, provocând durere localizată și trimițând durerea către zone îndepărtate.

Prezentare clinică: Pacienții cu MPS prezintă de obicei următoarele simptome: Durerea musculară: durerea localizată este semnul distinctiv al MPS. Pacienții îl descriu adesea ca durere, arsură sau înjunghiere.

Durere referită: punctele declanșatoare pot trimite durerea către alte zone ale corpului, adesea îndepărtate de punctul de declanșare real. Acest fenomen poate imita uneori alte afecțiuni, complicând diagnosticul. Rigiditate musculară și amplitudine limitată de mișcare: Pacienții pot prezenta rigiditate musculară și flexibilitate redusă în zona afectată din cauza contracției musculare. Sensibilitate: Palparea punctelor de declanșare dezvăluie noduli sensibili în mușchi care provoacă durere la presiune.

Diagnostic: Diagnosticul MPS este în primul rând clinic și se bazează pe un istoric medical detaliat și pe un examen fizic. Elementele cheie în diagnosticarea MPS includ: Istoricul pacientului: se întreabă despre debutul, durata și caracteristicile durerii, precum și despre orice istoric medical relevant sau evenimente declanșante. Examenul fizic: palparea mușchilor pentru a identifica punctele declanșatoare și pentru a evalua sensibilitatea localizată și modelele de durere menționate. Identificarea punctelor declanșatoare: palpare manuală de către un clinician calificat pentru a identifica nodulii sensibili în mușchi care produc modele caracteristice de durere.

Tratamentul disfuncțiilor miofasciale implică în mod obișnuit o abordare multidisciplinară ce include:
1. Terapie fizică: un terapeut specializat poate ajuta la identificarea și rezolvarea dezechilibrelor musculare, poate aplica tehnici terapeutice manuale și poate învăța pacientul să facă stretching corect și exerciții specifice pentru reducerea durerii și îmbunătățirea funcției mușchilor afectați.
2.Injecții în punctele trigger: în unele cazuri, profesioniștii din sectorul medical pot injecta anumite medicamente, cum ar fi anestezice locale sau corticosteroizi, direct în punctele trigger pentru a scădea durerea și pentru a reduce tensiunea musculară.
3.Medicație: se pot prescrie relaxante musculare, antiinflamatoare sau altele, pentru scăderea durerii.
4.Terapie manuală: tehnici precum relaxarea miofascială, masajul terapeutic profund (deep tissue) și stretchingul pot ajuta la relaxarea mușchilor tensionați, la eliberarea punctelor trigger și îmbunătățirea razei de mișcare.
5.Managementul stresului: din moment ce stresul contribuie la durerea miofascială, strategii precum exercițiile de relaxare, meditațiile sau consilierea psihologică pot fi benefice.
6.Terapie cu căldură sau cu gheață: aplicarea de căldură sau dușuri mai calde, precum și aplicarea de gheață pot ajuta la scăderea durerii.
7.Corectarea posturii și ajustări ergonomice: o postură corectă poate reduce întinderea musculară și tensiunea. Un terapeut specializat te poate îndruma corect în activitățile zilnice din punct de vedere ergonomic.
8.Exerciții și modificarea activităților: aplicarea de exerciții ușoare, cum ar fi înotul sau ciclismul, pot ajuta la îmbunătățirea forței musculare și a flexibilității fără exacerbarea simptomelor. Este important aici de menționat importanța personalizării programului de exerciții în funcție de caz.

Simptomele afecțiunilor miofasciale: Simptomele pot varia de la durere localizată într-un anumit mușchi sau zonă, la dureri referate în alte zone ale corpului. De exemplu, un punct trigger în mușchii spatelui poate cauza durere referată în gât și umeri. Alte simptome includ sensibilitate la presiune în punctele trigger, rigiditate musculară, slăbiciune și dificultăți în mișcare.

Cel mai important este ca atunci când prezentăm anumite simptome, să apelăm cu încredere la serviciile unui terapeut specializat si sa ne dorim sa ne vindecam cu adevarat cu toata fiinta noastra.

În marea majoritate a cazurilor, o rigiditate a gâtului este cauzată de o simplă încordare musculară sau o subluxație ușoară care se va vindeca de la sine în câteva zile. Cu toate acestea, sunt disponibile mai multe opțiuni de tratament pentru a reduce durerea și pentru a facilita vindecarea, urmând unul sau mai multe dintre sfaturile de mai jos.

Rigiditatea și durerea la nivelul gâtului rezultă de obicei din suprasolicitare și răni sau din somnul într-o poziție neobișnuită. Întinderea, utilizarea pachetelor calde sau reci și medicamentele fără prescripție medicală pot ameliora adesea. Dar, uneori, există o cauză mai gravă, cum ar fi meningita.

Identificarea acțiunilor sau a factorilor de mediu care au contribuit la înțepenirea gâtului poate ajuta la crearea unei strategii de tratament mai eficiente.

Autoîngrijire pentru un gât înțepenit:

O persoană poate face mai multe lucruri pe cont propriu pentru a începe tratarea gâtului înțepenit. Unele strategii comune de auto-îngrijire includ:

 Odihnă.  Relaxarea timp de una sau două zile oferă țesuturilor rănite șansa de a începe să se vindece, ceea ce, la rândul său, va ajuta la ameliorarea rigidității și a posibilelor spasme musculare. De exemplu, cineva care înoată poate dori să evite anumite mișcări de înot care implică o răsucire a capului timp de câteva zile. Cu toate acestea, se recomandă limitarea odihnei la una sau două zile, deoarece prea multă inactivitate poate duce la o slăbire a mușchilor, iar mușchii slabi trebuie să lucreze suplimentar pentru a susține în mod adecvat gâtul și capul.

Terapie cu frig și/sau căldură. Terapia rece/pachetele cu gheață ajută la ameliorarea majorității tipurilor de rigiditate a gâtului prin reducerea inflamației locale. Aplicarea gheții în primele 24 până la 48 de ore ale unui episod dureros are de obicei cel mai mare beneficiu în ceea ce privește reducerea inflamației. Aplicarea căldurii pe gât poate stimula fluxul de sânge, ceea ce favorizează un mediu de vindecare mai bun. Unii pacienți preferă gheața, în timp ce alții preferă căldura. Ambele pot fi folosite alternativ.

Cum să reduceți riscul de înțepenire a gâtului:

 - Practică o postură bună. Obișnuința de a folosi întotdeauna o postură bună poate contribui în mare măsură la prevenirea durerilor. Unele exemple ar putea include configurarea unei stații de lucru care să fie ergonomică, ridicarea obiectelor grele cu picioarele (din genuflexiune) mai degrabă decât cu spatele sau dormitul pe spate/pe lateral cu o pernă ergonomică. Conștientizarea posturii pe tot parcursul zilei poate menține coloana vertebrală aliniată în mod natural și poate minimiza stresul asupra gâtului.

 - Păstrați gâtul puternic și flexibil. Atunci când mușchii gâtului sunt puternici și flexibili, ei sunt mai capabili să mențină o postură bună și sunt mai puțin probabile aparițiile unor spasme musculare dureroase. Un terapeut fizic sau un alt profesionist medical poate ajuta la proiectarea unui program de terapie fizică cu exerciții pentru gât și întinderi pe care o persoană să le urmeze. După ce învață ce funcționează pentru el sau ea, o persoană își poate menține, de obicei, forța și flexibilitatea gâtului continuând cu exerciții și întinderi acasă.

Cauze:

Hernia de disc cervical. Porțiunea exterioară de protecție a unui disc din coloana cervicală se descompune, iar porțiunea interioară se scurge, provocând compresie și inflamație în țesuturile din apropiere.
Boala degenerativă a discului cervical. Pe măsură ce discurile își pierd hidratarea și înălțimea în timp, presiunea crește asupra articulațiilor, nervilor și țesuturilor moi din apropiere, cum ar fi ligamentele și mușchii. Acest proces poate duce la dureri de gât și rigiditate.
Osteoartrita cervicală. Deteriorarea artritică a articulațiilor fațetelor articulare cervicale dintre oasele vertebrale apare adesea împreună cu alte afecțiuni degenerative, cum ar fi stenoza coloanei vertebrale, și modificări anatomice, cum ar fi pintenii osoși.

Ce să faceți și ce nu pentru ameliorarea unui gât înțepenit:

-Adeseori, odihna ușoară pentru o zi sau două este tot ceea ce este necesar pentru a oferi țesuturilor moi ale gâtului șansa de a se vindeca. În cazurile în care durerea este semnificativă, o persoană poate dori să utilizeze un medicament pentru durere fără prescripție medicală sau să aplice terapie cu gheață și/sau căldură.

-Nu este recomandată purtarea unui guler cervical pentru a imobiliza un gât rigid. Mai degrabă, o persoană cu gâtul înțepenit ar trebui să încerce să se mențină la niveluri normale de activitate, dacă este posibil, mai ales după prima zi sau două.

Andrei Daniela – Bacau

Arhive

Categorii