Afecțiunile miofasciale se referă la condiții care implică durere și disfuncții la nivelul mușchilor și fasciei – țesutul conectiv care înconjură și susține musculatura. Aceste afecțiuni pot rezulta din diferiți factori, cum ar fi uzura musculară, traume, postură vicioasă, stres sau alte condiții medicale.
O disfuncție miofascială comună este sindromul miofascial dureros caracterizat de prezența punctelor trigger. Aceste puncte sunt localizate în zone hipersenzitive ale mușchilor și pot provoca durere, durere cu iradiere și rigiditate musculară.
Cauze și fiziopatologie: Etiologia exactă a MPS nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că rezultă din diverși factori, inclusiv suprasolicitarea musculară, traume, postură proastă, dezechilibre musculare și stres. Acești factori pot duce la dezvoltarea fibrelor musculare disfuncționale și la formarea punctelor de declanșare. Punctele declanșatoare sunt fibre musculare hipercontractate, înconjurate de benzi strânse de mușchi, provocând durere localizată și trimițând durerea către zone îndepărtate.
Prezentare clinică: Pacienții cu MPS prezintă de obicei următoarele simptome: Durerea musculară: durerea localizată este semnul distinctiv al MPS. Pacienții îl descriu adesea ca durere, arsură sau înjunghiere.
Durere referită: punctele declanșatoare pot trimite durerea către alte zone ale corpului, adesea îndepărtate de punctul de declanșare real. Acest fenomen poate imita uneori alte afecțiuni, complicând diagnosticul. Rigiditate musculară și amplitudine limitată de mișcare: Pacienții pot prezenta rigiditate musculară și flexibilitate redusă în zona afectată din cauza contracției musculare. Sensibilitate: Palparea punctelor de declanșare dezvăluie noduli sensibili în mușchi care provoacă durere la presiune.
Diagnostic: Diagnosticul MPS este în primul rând clinic și se bazează pe un istoric medical detaliat și pe un examen fizic. Elementele cheie în diagnosticarea MPS includ: Istoricul pacientului: se întreabă despre debutul, durata și caracteristicile durerii, precum și despre orice istoric medical relevant sau evenimente declanșante. Examenul fizic: palparea mușchilor pentru a identifica punctele declanșatoare și pentru a evalua sensibilitatea localizată și modelele de durere menționate. Identificarea punctelor declanșatoare: palpare manuală de către un clinician calificat pentru a identifica nodulii sensibili în mușchi care produc modele caracteristice de durere.
Tratamentul disfuncțiilor miofasciale implică în mod obișnuit o abordare multidisciplinară ce include:
1. Terapie fizică: un terapeut specializat poate ajuta la identificarea și rezolvarea dezechilibrelor musculare, poate aplica tehnici terapeutice manuale și poate învăța pacientul să facă stretching corect și exerciții specifice pentru reducerea durerii și îmbunătățirea funcției mușchilor afectați.
2.Injecții în punctele trigger: în unele cazuri, profesioniștii din sectorul medical pot injecta anumite medicamente, cum ar fi anestezice locale sau corticosteroizi, direct în punctele trigger pentru a scădea durerea și pentru a reduce tensiunea musculară.
3.Medicație: se pot prescrie relaxante musculare, antiinflamatoare sau altele, pentru scăderea durerii.
4.Terapie manuală: tehnici precum relaxarea miofascială, masajul terapeutic profund (deep tissue) și stretchingul pot ajuta la relaxarea mușchilor tensionați, la eliberarea punctelor trigger și îmbunătățirea razei de mișcare.
5.Managementul stresului: din moment ce stresul contribuie la durerea miofascială, strategii precum exercițiile de relaxare, meditațiile sau consilierea psihologică pot fi benefice.
6.Terapie cu căldură sau cu gheață: aplicarea de căldură sau dușuri mai calde, precum și aplicarea de gheață pot ajuta la scăderea durerii.
7.Corectarea posturii și ajustări ergonomice: o postură corectă poate reduce întinderea musculară și tensiunea. Un terapeut specializat te poate îndruma corect în activitățile zilnice din punct de vedere ergonomic.
8.Exerciții și modificarea activităților: aplicarea de exerciții ușoare, cum ar fi înotul sau ciclismul, pot ajuta la îmbunătățirea forței musculare și a flexibilității fără exacerbarea simptomelor. Este important aici de menționat importanța personalizării programului de exerciții în funcție de caz.
Simptomele afecțiunilor miofasciale: Simptomele pot varia de la durere localizată într-un anumit mușchi sau zonă, la dureri referate în alte zone ale corpului. De exemplu, un punct trigger în mușchii spatelui poate cauza durere referată în gât și umeri. Alte simptome includ sensibilitate la presiune în punctele trigger, rigiditate musculară, slăbiciune și dificultăți în mișcare.
Cel mai important este ca atunci când prezentăm anumite simptome, să apelăm cu încredere la serviciile unui terapeut specializat si sa ne dorim sa ne vindecam cu adevarat cu toata fiinta noastra.
