Termenul de „torticolis” provine din limba latină, însemnând „gât strâmb, sucit” și este o afecțiune a gâtului caracterizată prin tensiunea/retracția mușchiului sterno-cleido-mastoidian (localizat de la nivelul sternului până în spatele urechii), determinând înclinarea capului de partea atinsa asociată cu rotația bărbiei de partea sănătoasă. Termenul „congenital” înseamnă existent/prezent la naștere.
Torticolisul muscular congenital se poate forma: în viața intrauterina (prin poziția de scurtare a mușchiului sternocleidomastoidian), în timpul travaliului si nașterii ( prin traumatismul mușchiului, incluzând și deformările scheletului cranio – oro- facial de partea mușchiului SCM afectat). Factorii favorizanți sunt greutatea mare la naștere, prezentarea pelvină, sarcina multiplă, travaliul prelungit, primiparitatea, folosirea forcepsului etc.
Cum ştim dacă bebeluşul are torticolis? Vom observa că îşi ține capul doar într-o parte şi are mişcări unilaterale, nu iși urmăreste parinții cu ochii, ci întoarce capul peste umăr pentru a-i vedea, preferă să fie alăptat doar la unul dintre sâni, nu poate să se întoarca spre părinții care-l țin în brațe, ulterior prezintă o asimetrie în modul de a se rostogoli și de a se tărî.
Torticolisul trebuie tratat si diagnosticat timpuriu, deoarece fără terapie poate determina apariția și a altor dezechilibre : deformări ale capului (plagiocefalie), scolioza coloanei cervicale și dorsale, precum și tulburari de vedere.