Cazurile ușoare și moderate de instabilitate atlantoaxială și atlantooccipitală pot fi tratate în mod conservativ. În aceste cazuri nu există compresie pe trunchiul cerebral și nu există nici compromiterea prin rotație a arterei vertebrale, însă gradul de laxitate locală prezintă un potențial de a agrava situația, dacă aceasta nu este rezolvată la timp. Dezalinierea cervicala superioara este o conditie serioasa ce trebuie tratata totusi din timp si serios.
Mulți pacienți dezvoltă această problemă de dezaliniere în absența unei traume cervicale importante, în primul rând din cauza unei posturi vicioase combinată cu o musculatură cervicală superioară slabă. Sunt afectați în mod particular pacienții cu o hipermobilitate preexistentă și care își supun zona cervicală la un stres foarte mare. Ne referim aici la acele persoane care își „pocnesc” gâtul frecvent, ce dezvoltă prematur grade anormale de laxitate cervicală și deformarea vertebrelor.
Dezalinierea orizontală a fațetelor articulațiilor atlantooccipitale, precum și hipermobilitatea rotațională a articulațiilor atlantoaxiale poate fi tratată din timp, în mod conservativ.
Primul pas este îmbunătățirea posturii cervicale a pacientului și foarte important este ca acesta să se oprească din a-și „pocni” pe spate oasele gâtului. Doar acest ultim aspect, în mod singular, va preveni agravarea situației. În plus, este necesară întărirea cu grijă a mușchilor suboccipitali, a celor cervicali, a trapezului și a ridicătorului scapulei.
Mai mult, în cazul în care există deja o compresie a trunchiului cerebral (în cazurile severe) sau o ruptură a ligamentului atlantal transvers, ce poate să ducă la agravarea problemelor din această zonă, atunci se cere obligatoriu intervenție chirurgicală de specialitate.
Recomandare: așa cum mergem periodic la un control dentar sau la analize de sânge, așa ar trebui să verificăm mai des și starea sistemului nervos și a coloanei cervicale superioare, locul în care se află mulți centri nervoși de bază.