Categorii
.

Traumatism la nivelul gatului

  • Autor articol De .
  • Dată articol

Whiplash sau efectul de „bici” este un tip de traumatism de la nivelul gâtului care apare de obicei în urma unei mișcări bruște înainte și înapoi a coloanei cervicale.

In fapt, traumatologia la nivelul gâtului, în special traumatismele cervicale, se referă la leziunile suferite în regiunea gâtului a coloanei vertebrale. Poate rezulta din diferite mecanisme, cum ar fi accidente de vehicule cu motor, căderi, incidente legate de sport și acte violente. Traumatologia cervicală poate duce la consecințe grave datorită apropierii sale de structuri vitale precum măduva spinării și vasele de sânge majore. Acest eseu explorează cauzele, evaluarea și gestionarea traumei cervicale, subliniind importanța diagnosticului precoce și a intervenției adecvate pentru a asigura rezultate optime pentru pacient.

În timp ce simptomele obișnuite ale acestui traumatism includ durere cervicală, rigiditate și limitarea razei de mișcare, pot exista și simptome ascunse sau mai puțin vizibile. Acestea pot varia de la persoană la persoană, dar pot include:

  • 1.Dureri de cap: de obicei cu originea la baza craniului și radiind spre frunte;
  • 2.Amețeală și vertij: unele persoane pot experimenta senzații de amețeală sau de învârtire;
  • 3.Oboseală sau tulburări ale somnului, cum ar fi dificultăți în a adormi sau a rămâne adormit;
  • 4.Dificultăți cognitive: dificultăți de concentrare, de atenție sau pierderi de memorie;
  • 5.Senzație de amorțeală sau furnicături: Leziunile la nivelul gâtului pot afecta nervii, ceea ce poate duce la senzații de amorțeală sau furnicături în mâini sau în alte părți ale corpului.
  • 6.Schimbări de dispoziție, precum și iritabilitate, anxietate sau chiar depresie în anumite cazuri;
  • 7.Tinitus: se referă la percepția unor sunete ascuțite, bâzâit sau alte tipuri de zgomote la nivelul urechilor.
  • 8.Dificultăți de respirație sau înghițire: Unele leziuni pot afecta capacitatea de a respira sau de a înghiți, ceea ce poate fi periculos.

Consecințele traumatismelor la nivelul gâtului:

Whiplash: Whiplash este o consecință obișnuită a coliziunilor din spate a mașinilor, provocând încordare mușchilor gâtului, ligamentelor și tendoanelor. Simptomele includ dureri de gât, rigiditate, dureri de cap și amplitudine limitată de mișcare.

Fracturi și luxații: Traumele severe pot duce la fracturi ale vertebrelor cervicale sau luxații ale coloanei cervicale, provocând potențial compresie măduvei spinării și deficite neurologice. Leziuni ale măduvei spinării: Traumatologia la nivelul gâtului poate duce la deteriorarea măduvei spinării, ducând la paralizie parțială sau completă, pierderea senzației și alte tulburări neurologice.

Leziuni ale nervilor: leziunile nervilor din gât pot provoca durere, slăbiciune și tulburări senzoriale la nivelul extremităților superioare.

Leziuni vasculare: traumatismele severe ale gâtului pot deteriora vasele de sânge, ducând la sângerare, formarea hematoamelor sau compromisul fluxului sanguin către creier.

Când vine vorba de tratament, fizioterapia poate juca un rol important în managementul simptomelor cauzate de whiplash și pentru promovarea recuperării:

  1. Exerciții pentru creșterea razei de mișcare: terapeutul te va ghida prin exerciții ușoare pentru îmbunătățirea razei de mișcare pierdute de la nivelul gâtului și pentru a reface flexibilitatea.
  2. Exerciții pentru întărirea musculaturii: exerciții specifice ajută la întărirea mușchilor gâtului și îmbunătățesc stabilitatea zonei pentru procesul de vindecare.
  3. Terapia manuală: aceasta include tehnici de masaj terapeutic, mobilizări articulare sau ajustări făcute de către terapeutul specialist pentru calmarea durerii și îmbunătățirea mobilității.
  4. Terapia cu căldură sau gheață: aplicațiile de pachete calde sau reci pot ajuta la reducerea durerii, a edemului și a tensiunii musculare.
  5. Terapii ce folosesc curenți electrici: tehnici precum stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) sau ultrasunetele pot fi folosite pentru reducerea durerii sau stimularea vindecării tisulare.
  6. Corectarea posturii și sfaturile ergonomice: terapeutul specialist poate oferi ghidare în menținerea unei posturi sănătoase și ergonomice pentru a minimiza întinderea greșită a gâtului și ca ajutor în recuperare.
  7. Educarea și strategii de self-management: terapeutul specialist te poate educa în legătură cu traumatismul tău, poate oferi sfaturi despre tehnici de auto-ajutorare și poate sugera modificări în activitățile zilnice pentru a preveni exacerbarea simptomelor.

Managementul traumatismelor cervicale: Atenție medicală imediată: Traumatologia la nivelul gâtului, mai ales dacă este severă, necesită evaluare medicală imediată. Serviciile medicale de urgență ar trebui activate dacă există suspiciuni de leziune a măduvei spinării sau compromisuri ale căilor respiratorii.

Imobilizarea: În cazurile de suspectare a leziunilor coloanei vertebrale, imobilizarea cu un guler cervical și o placă de spate este crucială pentru a preveni deteriorarea ulterioară în timpul transportului la spital.

Diagnostic imagistic: Razele X, tomografia computerizată și RMN-ul sunt esențiale pentru evaluarea extinderii leziunilor, identificarea fracturilor, luxațiilor sau compresiei măduvei spinării.

Tratament conservator: Leziunile ușoare ale gâtului, cum ar fi lovituri de bici sau tulpini minore, pot fi adesea gestionate cu odihnă, medicamente pentru durere și terapie fizică.

Reabilitare: Pentru pacienții cu deficite neurologice, un program cuprinzător de reabilitare este esențial pentru a promova recuperarea și restaurarea funcțională.

Traumele la nivelul gâtului pot rezulta din diverse incidente și pot avea consecințe semnificative, variind de la disconfort ușor până la dizabilități care modifică viața. Asistența medicală imediată, diagnosticul precis și gestionarea adecvată sunt esențiale pentru atenuarea impactului traumei la nivelul gâtului.

Traumatologia cervicală este o leziune complexă și potențial devastatoare care necesită o evaluare și un management atent. Înțelegerea cauzelor, efectuarea de evaluări amănunțite și implementarea intervențiilor adecvate pot ajuta la atenuarea complicațiilor și la îmbunătățirea rezultatelor pacientului. Pe măsură ce cunoștințele și tehnologia medicală avansează, cercetările în curs și abordările inovatoare vor continua să ne îmbunătățească capacitatea de a gestiona eficient traumatismele cervicale.

Dacă aveți oricare dintre aceste simptome sau dacă suspectați că ați suferit un traumatism la nivelul gâtului, este important să căutați asistență medicală imediată. Un medic va putea evalua leziunea, poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi radiografiile sau scanările CT, și va stabili un plan de tratament adecvat. Tratamentul poate include imobilizarea gâtului cu un guler cervical, fizioterapie sau, în cazuri mai grave, intervenție chirurgicală.

În plus, este esențial să urmați recomandările specialistului și să respectați orice restricții de mișcare sau activitate pentru a facilita vindecarea și pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi leziunile ale măduvei spinării sau deteriorarea permanentă a nervilor. Este important să acordați atenție oricăror simptome noi sau schimbări în starea dumneavoastră și să le discutați cu medicul dumneavoastră pentru o recuperare optimă.

Ține minte: este important să consulți un terapeut specializat care poate diagnostica corect afecțiunea ta și care poate dezvolta un plan de recuperare personalizat în funcție de nevoile tale personale.

Categorii
.

Cine poate fi afectat de spondiloza cervicala?

  • Autor articol De .
  • Dată articol

O întrebare firească, ce o primim la cabinet din ce în ce mai des. Îmi propun să încep cu definiția, deși am dedicat articole întregi asupra procedurilor de tratament, a definiției etc…

Așadar spondiloza cervicală, recunoscută în termeni medicali și ca osteoartrita cervicală, este o afecțiune care se manifestă la nivelul coloanei cervicale prin afectarea corpilor vertebrali și a discurilor intervertebrale de la nivelul gâtului și uzura canalului spinal, mai exact nervii și măduva spinării. În mod logic, e vorba de o degenerare a coloanei vertebrale. Aceasta implică degenerarea discelor intervertebrale și a articulațiilor dintre vertebre, ceea ce poate duce la diverse simptome și complicații. Tratamentul este important pentru a ameliora simptomele, a preveni agravarea afecțiunii și a menține calitatea vieții.

In genere vârsta bolnavilor acuzând primele simptome este în jurul vârstei de 40 de ani. Pe de altă parte, este o afecțiune care se dezvoltă o dată cu înaintarea în vârstă, persoanele peste 60 de ani fiind cele mai predispuse. Este bine cunoscut faptul că îmbătrânirea implică o deshidratare a țesuturilor, fapt ce afectează în mod direct cartilajele, însă există și o serie de factori de risc exteriori.

În această categorie intră leziunile gâtului și traumatismele de la nivelul coloanei cervicale, artritele evoluate, suprasolicitările fizice sau, din contra, sedentarismul. De asemenea, obezitatea și osteoporoza sunt boli care pot afecta în mod direct zona cervicală.

Pe de altă parte, s-a demonstrat că persoanele care adoptă constant o poziție greșită a corpului sunt mult mai predispuse apariției spondilozei cervicale. Studiile au evidențiat și o componentă genetică, astfel încât dacă un membru al familiei s-a confruntat cu această afecțiune, urmașii săi sunt mult mai predispuși dezvoltării ulterioare a acestei afecțiuni.

Care sunt factorii favorizanti ai spondilozei

Alaturi de procesul de imbatranire fiziologic care favorizeaza aparitia spondilozei, sunt implicati si alti factori de risc ai afectiunii si anume:

  • Factori genetici- daca exista membrii ai familiei cu spondiloza exista posibilitatea transmiterii descendente ale acesteia;
  • Traume la nivelul coloanei vertebrale;
  • Obezitatea: excesul ponderal suprasolicita articulatiile intervertebrale si favorizeaza aparitia spondilozei;
  • Sedentarismul si posturile vicioase;
  • Activitati zilnice profesionale care suprasolicita coloana vertebrala.

Studiile desfasurate in ultima perioada au demonstrat existenta unei relatii de cauzalitate intre hipertensiunea arteriala si incidenta spondilozei la aceasta categorie de pacienti. Rezultatele obtinute dupa efectuarea acestor studii indica faptul ca 83% dintre pacientii cu spondiloza cervicala asociaza valori crescute ale tensiunii arteriale, acest fapt generand un interes crescut pentru evaluarea din punct de vedere clinic a legaturii dintre spondiloza cervicala si bolile cardiovasculare de tipul sindromului coronarian acut si a tulburarilor de ritm cardiac.

Progresele tehnologice din ultimii ani impun desfasurarea majoritatii activitatilor profesionale cu ajutorul computerului si implica deplasarea prin intermediul autovehiculelor. Aceste aspecte moderne ale vietii cresc incidenta spondilozei in special a celei cervicale, datorita posturilor vicioase adoptate involuntar in timpul sofatului si utilizarii diferitelor tipuri de device uri reprezentate de calculatoare, laptopuri, tablete si telefoane mobile.

Netratata, spondiloza poate evolua nefavorabil cu aparitia complicatiilor reprezentate de:

  • Spondilolisteza: alunecarea in sens anterior a unui corp vertebral in raport cu restul vertebrelor;
  • Limitarea mobilitatii la nivelul segmentului spinal afectat;
  • Pierderea densitatii osoase si a fortei musculare;
  • Exces ponderal;
  • Constituirea de leziuni nervoase ireversibile;
  • Durere cronica.

Pot aparea crize de spondiloza cervicala care pot dura zile sau chiar saptamani. Aceste crize nu presupun doar senzatia de durere, ci si:

  • ameteli puternice;
  • pierderea echilibrului;
  • migrene;
  • gat rigid;
  • dureri in umeri si ceafa;
  • schimbarea comportamentului;
  • imposibilitatea de a face anumite miscari cu gatul sau bratele;
  • rigiditate mai mare dimineata, la trezire, in zona gatului si umerilor;
  • dificultate la inghitire (poate aparea rar, dar are loc atunci cand maduva spinarii este comprimata).

Iată câteva motive pentru care spondiloza cervicală trebuie tratată:

  1. Simptome dureroase: Spondiloza cervicală poate provoca dureri la nivelul gâtului, umerilor, brațelor și chiar a capului. Aceste dureri pot fi cronice sau pot apărea periodic, afectând semnificativ calitatea vieții.
  2. Limitarea mișcării: Degenerarea articulațiilor și discurilor poate duce la limitarea mișcării în zona cervicală. Aceasta poate provoca dificultăți în efectuarea activităților zilnice, cum ar fi întoarcerea capului sau menținerea unei posturi confortabile.
  3. Disconfort și rigiditate: Spondiloza cervicală poate duce la senzații de rigiditate și disconfort în zona gâtului și a umerilor. Aceasta poate afecta somnul și capacitatea de a te relaxa.
  4. Compresia nervilor: Degenerarea poate duce la compresia nervilor spinali sau a rădăcinilor nervoase. Acest lucru poate provoca senzații de furnicături, amorțeli sau slăbiciune în brațe și degete. În cazuri severe, poate apărea chiar pierderea controlului asupra membrelor.
  5. Agravarea afecțiunii: Ignorarea spondilozei cervicale și lipsa unui tratament adecvat poate duce la agravarea afecțiunii și la apariția unor complicații mai serioase, cum ar fi herniile de disc sau stenoza spinală.
  6. Calitatea vieții: Simptomele persistente și durerile asociate cu spondiloza cervicală pot afecta semnificativ calitatea vieții. Tratamentul corespunzător poate ajuta la gestionarea simptomelor și la menținerea unei vieți active și sănătoase.

Disconfortul algic resimtit de catre persoanele cu spondiloza afecteaza calitatea somnului nocturn si poate determina aparitia dificultatilor de concentrare pe timpul zilei, ingreunand desfasurarea activitatilor cotidiene ale bolnavului.

Categorii
.

Motivul pentru care discurile afectate de vârstă provoacă dureri cervicale?

  • Autor articol De .
  • Dată articol

O hernie de disc apare atunci când centrul asemănător unui gel al unui disc spinal se rupe printr-o zonă slabă din peretele exterior dur, similar cu umplutura care este stoarsă dintr-o gogoașă cu gelatină. Durerea cervicală sau de braț, amorțeala sau furnicăturile pot apărea atunci când materialul discului atinge sau comprimă un nerv spinal.

E bine să știți că o coloană vertebrală este formată din 24 de oase mobile numite vertebre. Secțiunea cervicală (gâtul) a coloanei vertebrale susține greutatea capului și vă permite să vă îndoiți capul înainte și înapoi, dintr-o parte în alta și să vi-l rotiți la 180 de grade.

Există 7 vertebre cervicale numerotate de la C1 la C7. Vertebrele sunt separate între ele de discuri, care acționează ca amortizoare, împiedicând frecarea vertebrelor. Învelișul exterior al discului se numește inel. Acesta are benzi fibroase care se atașează între corpurile vertebrelor. Fiecare disc are un centru umplut cu gel numit nucleu. La fiecare nivel de disc, o pereche de nervi spinali ies din măduva spinării și se ramifică în corpul tău.

Această afecțiune afectează 7 din 10 oameni așadar este bine să o prevenim:

💓Tehnici adecvate de ridicare din culcat sau din șezând;

💓Poziție bună în timpul așezat, în picioare, în mișcare și în somn;

💓Program de exerciții adecvat pentru a întări mușchii abdominali slabi și pentru a preveni rănirea din nou;

💓O zonă de lucru ergonomică;

💓Indice de masă corporală adecvat;

💓O atitudine pozitivă și managementul stresului.

Categorii
.

Despre Dezalinierea Cervicală Superioară

  • Autor articol De .
  • Dată articol

Cazurile ușoare și moderate de instabilitate atlantoaxială și atlantooccipitală pot fi tratate în mod conservativ. În aceste cazuri nu există compresie pe trunchiul cerebral și nu există nici compromiterea prin rotație a arterei vertebrale, însă gradul de laxitate locală prezintă un potențial de a agrava situația, dacă aceasta nu este rezolvată la timp. Dezalinierea cervicala superioara este o conditie serioasa ce trebuie tratata totusi din timp si serios.


Mulți pacienți dezvoltă această problemă de dezaliniere în absența unei traume cervicale importante, în primul rând din cauza unei posturi vicioase combinată cu o musculatură cervicală superioară slabă. Sunt afectați în mod particular pacienții cu o hipermobilitate preexistentă și care își supun zona cervicală la un stres foarte mare. Ne referim aici la acele persoane care își „pocnesc” gâtul frecvent, ce dezvoltă prematur grade anormale de laxitate cervicală și deformarea vertebrelor.


Dezalinierea orizontală a fațetelor articulațiilor atlantooccipitale, precum și hipermobilitatea rotațională a articulațiilor atlantoaxiale poate fi tratată din timp, în mod conservativ.
Primul pas este îmbunătățirea posturii cervicale a pacientului și foarte important este ca acesta să se oprească din a-și „pocni” pe spate oasele gâtului. Doar acest ultim aspect, în mod singular, va preveni agravarea situației. În plus, este necesară întărirea cu grijă a mușchilor suboccipitali, a celor cervicali, a trapezului și a ridicătorului scapulei.


Mai mult, în cazul în care există deja o compresie a trunchiului cerebral (în cazurile severe) sau o ruptură a ligamentului atlantal transvers, ce poate să ducă la agravarea problemelor din această zonă, atunci se cere obligatoriu intervenție chirurgicală de specialitate.


Recomandare: așa cum mergem periodic la un control dentar sau la analize de sânge, așa ar trebui să verificăm mai des și starea sistemului nervos și a coloanei cervicale superioare, locul în care se află mulți centri nervoși de bază.

Categorii
.

Dureri miofasciale cervicale

  • Autor articol De .
  • Dată articol

Durerea miofascială cervicală este o afecțiune musculo-scheletică care provoacă durere în zona unui mușchi din corp și în țesutul conjunctiv din jur. Diagnosticul corect poate duce la un tratament eficient pentru pacient. Această activitate conturează evaluarea și tratamentul durerii miofasciale cervicale și evidențiază rolul echipei interprofesionale în gestionarea pacienților cu această afecțiune.

Durerea poate fi locală sau regională și poate fi caracterizată prin mai multe puncte declanșatoare. Punctele declanșatoare sunt focare musculare extrem de sensibile care sunt dureroase la atingere și transmit durerea către zona înconjurătoare. Mai exact, în regiunea cervicală, mușchii implicați în mod obișnuit includ mușchii gâtului, romboizii, trapezul, ridicătorul omoplatului, supraspinosul și infraspinosul. Durerea poate fi acută sau cronică și apare din cauza suprasolicitarii, modificărilor posturale sau traumatismelor musculare.

Pacienții pot avea mai multe șanse să dezvolte puncte trigger dacă au benzi încordate în mușchi; deși, aceste benzi încordate sunt, de asemenea, frecvente la indivizii asimptomatici. Aceste benzi pot avea puncte de declanșare latente care sunt apoi provocate de mai mulți factori, inclusiv stres sau modificări posturale. De asemenea, pot apărea noi puncte de declanșare după leziuni sau traume. Cea mai acceptată teorie susține că există o creștere anormală a acetilcolinei, ceea ce duce la creșterea tensiunii musculare și la formarea benzilor încordate care îngustează vasele de sânge.

Pacienții pot prezenta uneori un istoric de traumatism acut sau durerea poate fi insidioasă. Simptomele pot fi mai grave cu sarcini repetitive, anumite mișcări sau chiar anumite poziții posturale pe parcursul zilei. Durerea poate fi sâcâitoare sau acută și poate fi locală sau poate radia de la gât către zona înconjurătoare. Gama de mișcare a coloanei vertebrale cervicale poate fi limitată și dureroasă, iar pacientul se poate plânge, de asemenea, de o oarecare strângere sau de un răspuns local de contracție, similar cu un spasm. În general, zona este sensibilă la palpare și poate fi descrisă ca profundă și constantă. La examenul fizic, se poate observa o postură proastă, cu umerii căzuți sau scăderea lordozei cervicale. Nu trebuie observată nicio atrofie în musculatura cervicală. La palpare, găsirea punctelor de declanșare în zona durerii este foarte probabilă. Un punct de declanșare este o zonă de hiperiritabilitate care radiază durere atunci când este palpată.

Simptomele pot fi mai grave în sarcini repetitive, anumite mișcări sau chiar anumite poziții posturale pe parcursul zilei. Durerea poate fi sâcâitoare sau acută și poate fi locală sau poate radia de la gât către zona înconjurătoare. Gama de mișcare a coloanei cervicale poate fi limitată și dureroasă, iar pacientul se poate plânge de asemenea, de o oarecare strângere sau de un răspuns local de convulsii, similar cu un spasm. În general, zona este sensibilă la palpare și poate fi descrisă ca profundă și constantă. La examenul fizic, se poate observa o postură proastă, cu umerii căzuți sau scăderea lordozei cervicale. Nu trebuie observată nicio atrofie în musculatura cervicală. La palpare, găsirea punctelor de declanșare în zona durerii este foarte probabilă. Un punct de declanșare (trigger) este o zonă de hiperiritabilitate care radiază durere atunci când este palpată. O bandă întinsă poate fi observată în mușchiul scheletic sau în fascia înconjurătoare. Limitarea intervalului de mișcare a coloanei cervicale poate fi asociată de asemenea în acest caz.

Pot fi utilizate mai multe tratamente și modalități diferite pentru a gestiona sindromul durerii miofasciale cervicale. De obicei, aceste tratamente includ kinetoterapie, injecții în punctele de declanșare, medicamente, modalități fizice și injecții cu toxină botulică. Terapia fizică folosește exerciții și modalități pentru a restabili echilibrul mușchilor și zonelor de țesut din jur.

POSIBILE CAUZE

#Suprasolicitarea sau încordarea musculară: Activitățile repetitive sau susținute care implică mușchii gâtului, cum ar fi o postură proastă, ședința la birou pentru perioade lungi de timp sau mișcările repetitive, pot duce la suprasolicitare musculară și la dezvoltarea punctelor de declanșare.

#Traume sau leziuni musculare: leziunile acute sau traumatismele mușchilor gâtului, cum ar fi lovitura de bici sau impactul direct, pot contribui la dezvoltarea punctelor de declanșare și a durerii miofasciale.

#Dezechilibre musculare: dezechilibrele dintre mușchii care susțin gâtul pot duce la solicitarea excesivă a anumitor mușchi, ducând la dureri miofasciale.

Simptome posibile:

-Durere localizată: durerea miofascială cervicală se prezintă de obicei ca durere sau durere profundă, localizată în anumite zone ale gâtului și regiunii superioare a umărului.

-Sensibilitatea punctelor declanșatoare: presiunea sau palparea punctelor declanșatoare poate provoca durere sau disconfort. Aceste puncte de declanșare se pot simți ca niște zone mici, înnodate în țesutul muscular.

-Durere referită: durerea miofascială poate provoca, de asemenea, durere care iradiază sau se referă la alte zone, cum ar fi capul, umărul sau brațul. Tiparele de durere menționate pot varia în funcție de punctele de declanșare specifice implicate.

-Rigiditate musculară și încordare: durerea miofascială cervicală însoțește adesea încordarea musculară, rigiditatea sau amplitudinea limitată de mișcare a gâtului.

Prognoză

Prognosticul variază foarte mult în acest sindrom. Pacienții au, în general, o ușurare bună cu un tratament adecvat, dar este, de asemenea, posibil să apară simptome cronice sau ca simptomele să reapară. Este necesar să se găsească cauza de bază a problemei, astfel încât să poată fi administrat un tratament concentrat. Intervențiile timpurii par să conducă la rezultate mai bune.