Durerea cervicala tratament Bacau – Pagina 3

Durerea miofascială cervicală este o afecțiune musculo-scheletică care provoacă durere în zona unui mușchi din corp și în țesutul conjunctiv din jur. Diagnosticul corect poate duce la un tratament eficient pentru pacient. Această activitate conturează evaluarea și tratamentul durerii miofasciale cervicale și evidențiază rolul echipei interprofesionale în gestionarea pacienților cu această afecțiune.

Durerea poate fi locală sau regională și poate fi caracterizată prin mai multe puncte declanșatoare. Punctele declanșatoare sunt focare musculare extrem de sensibile care sunt dureroase la atingere și transmit durerea către zona înconjurătoare. Mai exact, în regiunea cervicală, mușchii implicați în mod obișnuit includ mușchii gâtului, romboizii, trapezul, ridicătorul omoplatului, supraspinosul și infraspinosul. Durerea poate fi acută sau cronică și apare din cauza suprasolicitarii, modificărilor posturale sau traumatismelor musculare.

Pacienții pot avea mai multe șanse să dezvolte puncte trigger dacă au benzi încordate în mușchi; deși, aceste benzi încordate sunt, de asemenea, frecvente la indivizii asimptomatici. Aceste benzi pot avea puncte de declanșare latente care sunt apoi provocate de mai mulți factori, inclusiv stres sau modificări posturale. De asemenea, pot apărea noi puncte de declanșare după leziuni sau traume. Cea mai acceptată teorie susține că există o creștere anormală a acetilcolinei, ceea ce duce la creșterea tensiunii musculare și la formarea benzilor încordate care îngustează vasele de sânge.

Pacienții pot prezenta uneori un istoric de traumatism acut sau durerea poate fi insidioasă. Simptomele pot fi mai grave cu sarcini repetitive, anumite mișcări sau chiar anumite poziții posturale pe parcursul zilei. Durerea poate fi sâcâitoare sau acută și poate fi locală sau poate radia de la gât către zona înconjurătoare. Gama de mișcare a coloanei vertebrale cervicale poate fi limitată și dureroasă, iar pacientul se poate plânge, de asemenea, de o oarecare strângere sau de un răspuns local de contracție, similar cu un spasm. În general, zona este sensibilă la palpare și poate fi descrisă ca profundă și constantă. La examenul fizic, se poate observa o postură proastă, cu umerii căzuți sau scăderea lordozei cervicale. Nu trebuie observată nicio atrofie în musculatura cervicală. La palpare, găsirea punctelor de declanșare în zona durerii este foarte probabilă. Un punct de declanșare este o zonă de hiperiritabilitate care radiază durere atunci când este palpată.

Simptomele pot fi mai grave în sarcini repetitive, anumite mișcări sau chiar anumite poziții posturale pe parcursul zilei. Durerea poate fi sâcâitoare sau acută și poate fi locală sau poate radia de la gât către zona înconjurătoare. Gama de mișcare a coloanei cervicale poate fi limitată și dureroasă, iar pacientul se poate plânge de asemenea, de o oarecare strângere sau de un răspuns local de convulsii, similar cu un spasm. În general, zona este sensibilă la palpare și poate fi descrisă ca profundă și constantă. La examenul fizic, se poate observa o postură proastă, cu umerii căzuți sau scăderea lordozei cervicale. Nu trebuie observată nicio atrofie în musculatura cervicală. La palpare, găsirea punctelor de declanșare în zona durerii este foarte probabilă. Un punct de declanșare (trigger) este o zonă de hiperiritabilitate care radiază durere atunci când este palpată. O bandă întinsă poate fi observată în mușchiul scheletic sau în fascia înconjurătoare. Limitarea intervalului de mișcare a coloanei cervicale poate fi asociată de asemenea în acest caz.

Pot fi utilizate mai multe tratamente și modalități diferite pentru a gestiona sindromul durerii miofasciale cervicale. De obicei, aceste tratamente includ kinetoterapie, injecții în punctele de declanșare, medicamente, modalități fizice și injecții cu toxină botulică. Terapia fizică folosește exerciții și modalități pentru a restabili echilibrul mușchilor și zonelor de țesut din jur.

POSIBILE CAUZE

#Suprasolicitarea sau încordarea musculară: Activitățile repetitive sau susținute care implică mușchii gâtului, cum ar fi o postură proastă, ședința la birou pentru perioade lungi de timp sau mișcările repetitive, pot duce la suprasolicitare musculară și la dezvoltarea punctelor de declanșare.

#Traume sau leziuni musculare: leziunile acute sau traumatismele mușchilor gâtului, cum ar fi lovitura de bici sau impactul direct, pot contribui la dezvoltarea punctelor de declanșare și a durerii miofasciale.

#Dezechilibre musculare: dezechilibrele dintre mușchii care susțin gâtul pot duce la solicitarea excesivă a anumitor mușchi, ducând la dureri miofasciale.

Simptome posibile:

-Durere localizată: durerea miofascială cervicală se prezintă de obicei ca durere sau durere profundă, localizată în anumite zone ale gâtului și regiunii superioare a umărului.

-Sensibilitatea punctelor declanșatoare: presiunea sau palparea punctelor declanșatoare poate provoca durere sau disconfort. Aceste puncte de declanșare se pot simți ca niște zone mici, înnodate în țesutul muscular.

-Durere referită: durerea miofascială poate provoca, de asemenea, durere care iradiază sau se referă la alte zone, cum ar fi capul, umărul sau brațul. Tiparele de durere menționate pot varia în funcție de punctele de declanșare specifice implicate.

-Rigiditate musculară și încordare: durerea miofascială cervicală însoțește adesea încordarea musculară, rigiditatea sau amplitudinea limitată de mișcare a gâtului.

Prognoză

Prognosticul variază foarte mult în acest sindrom. Pacienții au, în general, o ușurare bună cu un tratament adecvat, dar este, de asemenea, posibil să apară simptome cronice sau ca simptomele să reapară. Este necesar să se găsească cauza de bază a problemei, astfel încât să poată fi administrat un tratament concentrat. Intervențiile timpurii par să conducă la rezultate mai bune.

În marea majoritate a cazurilor, o rigiditate a gâtului este cauzată de o simplă încordare musculară sau o subluxație ușoară care se va vindeca de la sine în câteva zile. Cu toate acestea, sunt disponibile mai multe opțiuni de tratament pentru a reduce durerea și pentru a facilita vindecarea, urmând unul sau mai multe dintre sfaturile de mai jos.

Rigiditatea și durerea la nivelul gâtului rezultă de obicei din suprasolicitare și răni sau din somnul într-o poziție neobișnuită. Întinderea, utilizarea pachetelor calde sau reci și medicamentele fără prescripție medicală pot ameliora adesea. Dar, uneori, există o cauză mai gravă, cum ar fi meningita.

Identificarea acțiunilor sau a factorilor de mediu care au contribuit la înțepenirea gâtului poate ajuta la crearea unei strategii de tratament mai eficiente.

Autoîngrijire pentru un gât înțepenit:

O persoană poate face mai multe lucruri pe cont propriu pentru a începe tratarea gâtului înțepenit. Unele strategii comune de auto-îngrijire includ:

 Odihnă.  Relaxarea timp de una sau două zile oferă țesuturilor rănite șansa de a începe să se vindece, ceea ce, la rândul său, va ajuta la ameliorarea rigidității și a posibilelor spasme musculare. De exemplu, cineva care înoată poate dori să evite anumite mișcări de înot care implică o răsucire a capului timp de câteva zile. Cu toate acestea, se recomandă limitarea odihnei la una sau două zile, deoarece prea multă inactivitate poate duce la o slăbire a mușchilor, iar mușchii slabi trebuie să lucreze suplimentar pentru a susține în mod adecvat gâtul și capul.

Terapie cu frig și/sau căldură. Terapia rece/pachetele cu gheață ajută la ameliorarea majorității tipurilor de rigiditate a gâtului prin reducerea inflamației locale. Aplicarea gheții în primele 24 până la 48 de ore ale unui episod dureros are de obicei cel mai mare beneficiu în ceea ce privește reducerea inflamației. Aplicarea căldurii pe gât poate stimula fluxul de sânge, ceea ce favorizează un mediu de vindecare mai bun. Unii pacienți preferă gheața, în timp ce alții preferă căldura. Ambele pot fi folosite alternativ.

Cum să reduceți riscul de înțepenire a gâtului:

 - Practică o postură bună. Obișnuința de a folosi întotdeauna o postură bună poate contribui în mare măsură la prevenirea durerilor. Unele exemple ar putea include configurarea unei stații de lucru care să fie ergonomică, ridicarea obiectelor grele cu picioarele (din genuflexiune) mai degrabă decât cu spatele sau dormitul pe spate/pe lateral cu o pernă ergonomică. Conștientizarea posturii pe tot parcursul zilei poate menține coloana vertebrală aliniată în mod natural și poate minimiza stresul asupra gâtului.

 - Păstrați gâtul puternic și flexibil. Atunci când mușchii gâtului sunt puternici și flexibili, ei sunt mai capabili să mențină o postură bună și sunt mai puțin probabile aparițiile unor spasme musculare dureroase. Un terapeut fizic sau un alt profesionist medical poate ajuta la proiectarea unui program de terapie fizică cu exerciții pentru gât și întinderi pe care o persoană să le urmeze. După ce învață ce funcționează pentru el sau ea, o persoană își poate menține, de obicei, forța și flexibilitatea gâtului continuând cu exerciții și întinderi acasă.

Cauze:

Hernia de disc cervical. Porțiunea exterioară de protecție a unui disc din coloana cervicală se descompune, iar porțiunea interioară se scurge, provocând compresie și inflamație în țesuturile din apropiere.
Boala degenerativă a discului cervical. Pe măsură ce discurile își pierd hidratarea și înălțimea în timp, presiunea crește asupra articulațiilor, nervilor și țesuturilor moi din apropiere, cum ar fi ligamentele și mușchii. Acest proces poate duce la dureri de gât și rigiditate.
Osteoartrita cervicală. Deteriorarea artritică a articulațiilor fațetelor articulare cervicale dintre oasele vertebrale apare adesea împreună cu alte afecțiuni degenerative, cum ar fi stenoza coloanei vertebrale, și modificări anatomice, cum ar fi pintenii osoși.

Ce să faceți și ce nu pentru ameliorarea unui gât înțepenit:

-Adeseori, odihna ușoară pentru o zi sau două este tot ceea ce este necesar pentru a oferi țesuturilor moi ale gâtului șansa de a se vindeca. În cazurile în care durerea este semnificativă, o persoană poate dori să utilizeze un medicament pentru durere fără prescripție medicală sau să aplice terapie cu gheață și/sau căldură.

-Nu este recomandată purtarea unui guler cervical pentru a imobiliza un gât rigid. Mai degrabă, o persoană cu gâtul înțepenit ar trebui să încerce să se mențină la niveluri normale de activitate, dacă este posibil, mai ales după prima zi sau două.

Andrei Daniela – Bacau

Arhive

Categorii