Lună: martie 2023

Categorii
.

Soluții pentru gâtul rigid

  • Autor articol De .
  • Dată articol

În marea majoritate a cazurilor, o rigiditate a gâtului este cauzată de o simplă încordare musculară sau o subluxație ușoară care se va vindeca de la sine în câteva zile. Cu toate acestea, sunt disponibile mai multe opțiuni de tratament pentru a reduce durerea și pentru a facilita vindecarea, urmând unul sau mai multe dintre sfaturile de mai jos.

Rigiditatea și durerea la nivelul gâtului rezultă de obicei din suprasolicitare și răni sau din somnul într-o poziție neobișnuită. Întinderea, utilizarea pachetelor calde sau reci și medicamentele fără prescripție medicală pot ameliora adesea. Dar, uneori, există o cauză mai gravă, cum ar fi meningita.

Identificarea acțiunilor sau a factorilor de mediu care au contribuit la înțepenirea gâtului poate ajuta la crearea unei strategii de tratament mai eficiente.

Autoîngrijire pentru un gât înțepenit:

O persoană poate face mai multe lucruri pe cont propriu pentru a începe tratarea gâtului înțepenit. Unele strategii comune de auto-îngrijire includ:

 Odihnă.  Relaxarea timp de una sau două zile oferă țesuturilor rănite șansa de a începe să se vindece, ceea ce, la rândul său, va ajuta la ameliorarea rigidității și a posibilelor spasme musculare. De exemplu, cineva care înoată poate dori să evite anumite mișcări de înot care implică o răsucire a capului timp de câteva zile. Cu toate acestea, se recomandă limitarea odihnei la una sau două zile, deoarece prea multă inactivitate poate duce la o slăbire a mușchilor, iar mușchii slabi trebuie să lucreze suplimentar pentru a susține în mod adecvat gâtul și capul.

Terapie cu frig și/sau căldură. Terapia rece/pachetele cu gheață ajută la ameliorarea majorității tipurilor de rigiditate a gâtului prin reducerea inflamației locale. Aplicarea gheții în primele 24 până la 48 de ore ale unui episod dureros are de obicei cel mai mare beneficiu în ceea ce privește reducerea inflamației. Aplicarea căldurii pe gât poate stimula fluxul de sânge, ceea ce favorizează un mediu de vindecare mai bun. Unii pacienți preferă gheața, în timp ce alții preferă căldura. Ambele pot fi folosite alternativ.

Cum să reduceți riscul de înțepenire a gâtului:

 - Practică o postură bună. Obișnuința de a folosi întotdeauna o postură bună poate contribui în mare măsură la prevenirea durerilor. Unele exemple ar putea include configurarea unei stații de lucru care să fie ergonomică, ridicarea obiectelor grele cu picioarele (din genuflexiune) mai degrabă decât cu spatele sau dormitul pe spate/pe lateral cu o pernă ergonomică. Conștientizarea posturii pe tot parcursul zilei poate menține coloana vertebrală aliniată în mod natural și poate minimiza stresul asupra gâtului.

 - Păstrați gâtul puternic și flexibil. Atunci când mușchii gâtului sunt puternici și flexibili, ei sunt mai capabili să mențină o postură bună și sunt mai puțin probabile aparițiile unor spasme musculare dureroase. Un terapeut fizic sau un alt profesionist medical poate ajuta la proiectarea unui program de terapie fizică cu exerciții pentru gât și întinderi pe care o persoană să le urmeze. După ce învață ce funcționează pentru el sau ea, o persoană își poate menține, de obicei, forța și flexibilitatea gâtului continuând cu exerciții și întinderi acasă.

Cauze:

Hernia de disc cervical. Porțiunea exterioară de protecție a unui disc din coloana cervicală se descompune, iar porțiunea interioară se scurge, provocând compresie și inflamație în țesuturile din apropiere.
Boala degenerativă a discului cervical. Pe măsură ce discurile își pierd hidratarea și înălțimea în timp, presiunea crește asupra articulațiilor, nervilor și țesuturilor moi din apropiere, cum ar fi ligamentele și mușchii. Acest proces poate duce la dureri de gât și rigiditate.
Osteoartrita cervicală. Deteriorarea artritică a articulațiilor fațetelor articulare cervicale dintre oasele vertebrale apare adesea împreună cu alte afecțiuni degenerative, cum ar fi stenoza coloanei vertebrale, și modificări anatomice, cum ar fi pintenii osoși.

Ce să faceți și ce nu pentru ameliorarea unui gât înțepenit:

-Adeseori, odihna ușoară pentru o zi sau două este tot ceea ce este necesar pentru a oferi țesuturilor moi ale gâtului șansa de a se vindeca. În cazurile în care durerea este semnificativă, o persoană poate dori să utilizeze un medicament pentru durere fără prescripție medicală sau să aplice terapie cu gheață și/sau căldură.

-Nu este recomandată purtarea unui guler cervical pentru a imobiliza un gât rigid. Mai degrabă, o persoană cu gâtul înțepenit ar trebui să încerce să se mențină la niveluri normale de activitate, dacă este posibil, mai ales după prima zi sau două.

Andrei Daniela – Bacau

Categorii
.

Care sunt factorii de risc și simptomele pentru spondiloza cervicală?

  • Autor articol De .
  • Dată articol

Mai intai de toate, trebuie să știți faptul că SPONDILOZA CERVICALĂ mai este denumită și osteoartrita cervicală. Este o afecțiune care implică modificări ale oaselor, discurilor și articulațiilor gâtului. Aceste modificări sunt cauzate de uzura normală dată de îmbătrânire. O dată cu vârsta, discurile coloanei cervicale se descompun treptat, pierd lichid și devin mai rigide. Spondiloza cervicală apare de obicei la persoanele de vârstă mijlocie și la cele mai în vârstă.

Ca urmare a degenerării discurilor și a altor cartilaje, pe oasele gâtului se pot forma pinteni sau excrescențe anormale numite osteofite. Aceste creșteri anormale pot provoca îngustarea interiorului coloanei vertebrale sau în deschiderile de unde ies nervii spinali, o afecțiune asociată numită stenoză cervicală a coloanei vertebrale.

Spondiloza cervicală provoacă cel mai adesea dureri de gât și rigiditate. Deși spondiloza cervicală este rareori progresivă, intervenția chirurgicală corectivă poate fi de ajutor în cazurile severe.

Factorii de risc:

Îmbătrânirea este factorul major în dezvoltarea osteoartritei cervicale (spondiloza cervicală). La majoritatea persoanelor cu vârsta peste 50 de ani, discurile dintre vertebre devin mai puțin spongioase și în același timp oferă mai puțină amortizare. Oasele și ligamentele devin mai groase și se întind în spațiul canalului spinal.
Un alt factor poate fi o rănire mai veche a zonei cervicale. Oameni cu anumite joburi sau care au anumite activități specifice – cum ar fi gimnaștii sau atleții – pot pune un stres mai mare pe zona gâtului lor.
Postura vicioasă joacă de asemenea un rol în dezvoltarea schimbărilor de la nivelul coloanei vertebrale ceea ce rezultă în așa numita spondiloză cervicală.

Iată și cateva simptome (despre unele am mai vorbit in postări anterioare):

-Dureri de cap care pot avea originea în zona gâtului

-Rigiditatea gâtului

-Incapacitatea de a întoarce complet capul sau de a îndoi gâtul, uneori interferând cu conducerea vehiculelor

-Zgomot sau senzație de măcinat (frecare os pe os) când gâtul este întors

Categorii
.

„Stretching” pentru muschii gatulului

  • Autor articol De .
  • Dată articol
An image of neck stretching routines.

Dacă gâtul este înțepenit sau dureros, aveți mult de lucru. Durerea de gât este una dintre cele mai comune tipuri de durere. Însă, la fel cu oricare altă parte a corpului tău, exercițiile și stretchingul pot întări mușchii din zona gâtului și în același timp îi pot face mai flexibili. Încercați aceste mișcări pentru a relaxa gâtul tensionat, pentru a îndepărta durerea și pentru câștigarea flexibilității.
Bonus: un gât puternic poate ajuta la prevenirea problemelor de la nivelul umerilor, spatelui superior sau chiar de la nivelul brațelor.
Dacă deja aveți durere la nivelul gâtului sau în altă parte, vorbiți cu doctorul dumneavoastră înainte de a începe. Veți simți o ușoară tensiune în mușchii gâtului atunci când faceți întinderea. Dar nu trebuie să apară durere. Dacă acest lucru se întâmplă, opriți imediat mișcarea.

Înclinare înainte și înapoi

Acest lucru se poate face în timp ce sunteți așezat sau în picioare. Păstrați-vă mișcările lente și netede.
Începeți cu capul drept peste umeri și cu spatele drept.
Coborâți bărbia spre piept și țineți apăsat timp de 15-30 de secunde. Relaxați-vă și ridicați încet capul înapoi.
Înclinați bărbia în sus spre tavan și aduceți baza craniului spre spate. Țineți apăsat timp de 10 secunde, apoi reveniți la poziția inițială.
Repetați setul de mai multe ori, de preferat în fiecare zi.

Înclinare stanga si dreapta

Faceți acest lucru în timp ce stați în picioare, cu picioarele depărtate la lățimea șoldurilor și cu brațele în jos, pe lângă corp.
Înclinați ușor capul spre umărul drept și încercați să-l atingeți cu urechea. Opriți-vă când simțiți întinderea. Nu ridicați umărul.
Țineți întinderea timp de 5-10 secunde, apoi reveniți la poziția inițială.
Repetați pe partea stângă. Puteți face mai multe seturi și puteți lucra până la 10 repetări.
Pentru o întindere suplimentară, puneți mâna pe aceeași parte a capului înclinat deasupra capului și apăsați ușor cu vârful degetelor.

Categorii
.

Ce este hernia de disc?

  • Autor articol De .
  • Dată articol

Hernia de disc este o afecțiune a discurilor intervertebrale deteriorate. Discul herniat (bombat, „alunecat” sau rupt), este de regulă în stadii incipiente de degradare, moment în care, în urma acestei deplasări, discul apasă pe nervii spinali, provocând durere, amorțeală sau slăbiciune la nivelul mâinilor sau picioarelor.

Deși degradarea discurilor herniate determină adesea durere, mai ales în urma contactului sau a compresiei exercitate asupra măduvei spinării, nu toate persoanele care au hernie de disc prezintă semnele ce ar putea semnala prezența acesteia.

Denumită și disc „alunecat”, o hernie de disc poate duce la complicații grave dacă este lăsată netratată. La fel ca majoritatea afecțiunilor, hernia de disc este tratată cel mai bine atunci când este diagnosticată precoce.

Cauzele herniei de disc și factorii de risc:

-Greutatea excesivă - provoacă un stres suplimentar pe discurile lombare;
-Anumite joburi - activitățile ce presupun efort fizic intens: ridicarea, tragerea, împingerea de greutate, răsucirile repetate pot crește riscul apariției herniei de disc;
-Predispoziție genetică;
-Persoanele fumătoare - fumatul micșorează aportul de oxigen la nivelul discurilor vertebrale, ducând la degradarea mai rapidă a acestuia.

Definiție și cauze:

A. Definiție: O hernie de disc apare atunci când miezul interior moale al unui disc spinal iese prin stratul exterior, punând presiune asupra nervilor din jur și provocând durere.

B. Cauze: Herniile de disc pot fi cauzate de degenerescenta legata de varsta, traumatisme sau leziuni ale coloanei vertebrale, solicitari repetitive, ridicari grele sau tehnici de ridicare necorespunzatoare. Slăbiciunea stratului exterior al discului permite miezului interior să se umfle sau să se rupă.

Simptome:

A. Dureri de spate: Cel mai frecvent simptom al unei hernii de disc este durerea de spate localizată. Durerea poate fi surdă, ascuțită sau pulsantă și poate varia în intensitate.

B. Durere radiantă: Hernia de disc provoacă adesea durere radiantă, cunoscută sub numele de durere radiculară, care se deplasează pe calea nervului afectat. Durerea se poate extinde în fese, picioare și picioare.

C. Amorțeală și furnicături: Comprimarea nervilor poate duce la amorțeală, furnicături sau o senzație de înțepături în zonele furnizate de nervul afectat.

D. Slăbiciune musculară: În unele cazuri, slăbiciune musculară sau dificultăți cu abilitățile motorii fine pot apărea din cauza compresiei nervoase cauzate de hernia de disc.

Prevenire și autoîngrijire:

A. Menținerea unei greutăți sănătoase: Excesul de greutate pune un stres suplimentar asupra coloanei vertebrale, crescând riscul de hernie de disc. Menținerea unei greutăți sănătoase reduce solicitarea discurilor.

B. Exerciții regulate și întărire: implicarea în activitate fizică regulată, inclusiv exerciții care se concentrează pe forța și flexibilitatea de bază, ajută la susținerea coloanei vertebrale și la minimizarea riscului de hernie de disc.

C. Tehnici adecvate de ridicare: Utilizarea mecanicii corporale și a tehnicilor de ridicare adecvate poate ajuta la prevenirea stresului excesiv asupra coloanei vertebrale. Îndoiți genunchii, ridicați cu picioarele și evitați mișcările de răsucire în timp ce ridicați obiecte grele.

Iată câteva motive pentru care tratamentul herniei de disc este important:

  1. Ameliorarea durerii: Hernia de disc poate provoca dureri intense în zona afectată, precum și în zonele învecinate, cum ar fi brațele sau picioarele în cazul herniilor de disc lombare sau regiunea cervicală în cazul celor cervicale. Tratamentul ajută la ameliorarea sau chiar eliminarea durerii, ceea ce îmbunătățește semnificativ calitatea vieții pacientului.
  2. Recuperarea funcționalității: Datorită durerilor și a limitărilor de mișcare cauzate de hernie, pacienții pot avea dificultăți în efectuarea activităților de zi cu zi, cum ar fi ridicarea obiectelor, mersul sau chiar staționarea prelungită. Tratamentul corect poate ajuta la restabilirea funcționalității normale.
  3. Prevenirea complicațiilor: Dacă hernia de disc nu este tratată, poate provoca complicații mai grave. De exemplu, o hernie de disc lombară netratată poate duce la stenoză spinală (îngustarea canalului spinal), care poate comprima nervii și poate cauza amorțeli, slăbiciune musculară sau chiar paralizie.
  4. Evitarea agravării afecțiunii: O hernie de disc netratată poate să nu se vindece de la sine. În unele cazuri, hernia poate crește în dimensiune sau se poate rupe, eliberând materialele din interiorul discului și potențial agravând simptomele.
  5. Opțiuni conservatoare vs. chirurgie: Tratamentul adecvat poate ajuta pacientul să evite intervenția chirurgicală, în cazul în care simptomele pot fi gestionate cu succes prin terapie fizică, medicamente și alte tehnici non-invazive.
  6. Restaurarea calității vieții: Hernia de disc poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Tratamentul eficient poate duce la ameliorarea simptomelor, reducerea durerii și restabilirea capacitatii pacientului de a se bucura de activități pe care le iubește.
  7. Prevenirea recidivei: Prin tratament adecvat, se poate ajuta la consolidarea structurii coloanei vertebrale și la dezvoltarea de obiceiuri și tehnici care reduc riscul de recidivă a herniei de disc.

Este important să menționați că nu toate herniile de disc necesită intervenție chirurgicală. În multe cazuri, simptomele pot fi gestionate eficient cu ajutorul terapiei fizice, modificărilor de stil de viață, medicamentelor și altor măsuri conservatoare. Dacă aveți simptome de hernie de disc, consultați întotdeauna un medic sau specialist în sănătatea coloanei vertebrale.

O hernie de disc poate provoca dureri semnificative, compresie nervoasă și limitări funcționale. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament disponibile este esențială pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat, care pot implica măsuri conservatoare sau intervenții chirurgicale în cazuri severe, pot ajuta la atenuarea durerii, reducerea simptomelor și îmbunătățirea calității generale a vieții. În plus, adoptarea de măsuri preventive și practicarea autoîngrijirii pot minimiza riscul de hernie de disc.

Categorii
.

Osteofite

  • Autor articol De .
  • Dată articol

Osteofitele sunt numite și ciocuri de papagal. Acestea sunt excrescente osoase situate la nivelul articulatiilor. Osteofitele sunt secundare fracturilor osoase care nu sunt susținute corespunzător sau tratate.

Osteofitoza se referă la prezența unuia sau mai multor osteofite (numite și „ciocuri de papagal”) care se formează la capetele oaselor, în special în cazurile de osteoartrită. „Osteofitoza apare în stadii avansate ale osteoartritei, iar creșterile osoase sunt uneori implicate în dureri articulare sau disconfort la anumite mișcări”, explică profesorul Cédric Barrey, șeful departamentului de chirurgie a coloanei vertebrale și a măduvei spinării la Hospices Civils de Lyon. Cu toate acestea, este adesea dificil să discerneți simptomele generate de osteoartrita în sine sau de osteofite.

Altfel explicat, Pintenii osoși sau osteofitii sunt excrescențe osoase care se formează în articulații sau în coloana vertebrală. Acestea provoacă leziuni ale oaselor, mușchilor sau tendoanelor, adesea ca urmare a osteoartritei. Aceste creșteri netede pot să nu provoace simptome sau să necesite tratament. Pintenii ososi sunt frecventi pe masura ce inaintati in varsta. Aproximativ 80% dintre bărbați și 60% dintre femeile de peste 50 de ani le au. Până la vârsta de 70 de ani, 95% dintre bărbați și femei au pinteni osoși. Oamenii învață adesea că au un pinten osos numai după ce au făcut o radiografie pentru o altă problemă de sănătate. Acest lucru arată că mulți oameni cu pinteni osoși nu au simptome și este posibil să nu aibă nevoie de tratament.

Care sunt tipurile de pinteni ososi? Pintenii osoși vă pot afecta: -genunchi (îndreptarea piciorului este dificilă).

– Coloana vertebrală (apăsare pe măduva spinării și provocând slăbiciune sau pierderea sensibilității în brațe și picioare).

-Șold (îngreunează mișcarea șoldului).

-Umăr (care provoacă leziuni ale manșetei rotatoare, un grup de mușchi și tendoane care lasă umărul să se miște).

-Degete. – Călcâi sau picior.

Orice articulație a corpului poate fi afectată de un osteofit. Dar, în general, se găsesc de obicei la genunchi, șolduri, la nivelul coloanei vertebrale, în special în vertebrele lombare (osteofitoză lombară) și cervicale (osteofitoză cervicală) si la nivelul degetelor. Când afectează partea exterioară a unei articulații, atunci vorbim de o osteofitoză marginală. Apare aproape exclusiv ca parte a dezvoltării osteoartritei. „În artroza șoldului, osteoartrita articulației șoldului, osteofitoza marginală este frecventă și este situată fie în fața părților exterioare ale acetabulului, a părții pelvisului în care este inserat capul femural, fie la baza femurului, la joncțiunea cu colul femural”, detaliază interlocutorul nostru.

Simptome
„Ciocul papagalului” nu este dureros singur. Corespunde doar unui mecanism de reacție al osului pentru a elibera prea multă presiune asupra articulației. Pe de altă parte, mărturisește o boală articulară (osteoartrita de exemplu) care este adesea însoțită de dureri uneori foarte semnificative și invalidante, cum ar fi durerea de genunchi (sau gonalgia) sau durerea lombară (sau lombalgia). „În funcție de mărimea și locația sa, ciocul papagalului poate provoca disconfort funcțional, marcat de rigiditatea articulațiilor”, adaugă profesorul. Cu toate acestea, rămâne dificil să distingem simptomele legate în mod specific de osteoartrita, de cele legate în mod specific de osteofitoză. În plus, la articulațiile coloanei vertebrale, formarea ciocurilor de papagal poate duce la o reducere a spațiului canalului spinal care conține măduva spinării și rădăcinile nervoase. Uneori, osteofiții pot comprima rădăcinile nervoase din măduva spinării și pot provoca simptome caracteristice:

-Slăbiciuni musculare;
-Parestezii (senzatii anormale care amintesc de furnicaturi);
-Dureri neurologice (sciatica sau cruralgia la membrul inferior si nevralgia cervicobrahiala la membrul superior).

FACTORI DE RISC:

În plus față de osteoartrită, există și alți factori și afecțiuni care contribuie la riscul de osteofite, inclusiv:

-Vârsta înaintată

-Degenerarea discului – tendinita (inflamatia tendonului)

– Leziuni sportive sau alte leziuni articulare

– Poziție proastă -Istorie de familie

– Afecțiuni osoase congenitale